Afectiunile incadrate in grad de handicap ale beneficiarilor directi ai centrului RESPIRO sunt: – dezvoltare incompleta a functiilor mentale si psihosociale fara tulburari de comportament care genereaza manifestari agresive, handicap asociat care necesita ingrijire speciala (deficiente mentale); – deteriorarea/regresie a functiilor intelectuale, boli care afecteaza primar, direct si selectiv creierul –persoane dependente de ingrijire; – afectarea functiilor vederii, auzului, vestibulare, afectarea vocii, afectarea functiilor sistemului cardiovascular, hematologic, imunitar si respirator, functiile sistemului digestiv, metabolic si endocrin, functiile urogenitale, functiile neuro-musculoscheletice si ale miscărilor aferente, functiile pielii – persoane dependente permanent de asistenta si ingrijire. Nevoia dezvoltarii unui Centru RESPIRO: La 31 decembrie 2018 numarul total de persoane cu dizabilitati comunicat Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Dizabilitati din cadrul Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, a fost de 823.956 persoane, din care 65.001 sunt copii cu dizabilitati. Aceaste persoane sunt dependente de sprijin, intampina dificultati in accesarea serviciilor medicale si sociale si au probleme in a beneficia de ajutorul specific de care au nevoie. Serviciile de tip RESPIRO pentru copiii si adultii cu dizabilitati sunt absente la nivelul Regiunii Nord-vest, in intreaga tara, fiind prezente doar 3 astfel de servicii, ceea ce impovarează viata familiilor acestora. A avea o persoană cu handicap sever in familie, care necesită ingrijire permanenta, duce la epuizarea si izolarea familiei, care nu mai face fata dificultatilor intampinate. Este cunoscut faptul ca din cauza suprasolicitarii fizice si psihice, profund resimtite de catre persoanele care ingrijesc continuu persoane cu dizabilitati, acestea au nevoie de momente de repaus. De-a lungul anilor, din cauza lipsei de servicii alternative si complementare a acumularii oboselii, parintii copiilor cu dizabilitati se rup de viata lor anterioara, renunta chiar si la cele mai simple bucurii ale vietii in afara ingrijirii propriului copil. Un centru RESPIRO usureaza, temporar misiunea familiei, acopera aria acestor nevoi de a avea grija de aproapele din familie, venind in sprijinul copilului cu dizabilitati in mod direct si indirect in ajutorul apartinatorului/asistentului maternal. De ce un astfel de Centru RESPIRO pentru copii?

• Pentru ca cei mai multi copii locuiesc in permanenta cu parintii (familia), care tot mai greu reusesc sa faca fata solicitarilor constante de atentie si ingrijire ale copiilor lor
• In ideea de a oferi membrilor familiilor persoanei cu dizabilitati oportunitatea de a se elibera temporar de stresul resimtit in viata de zi cu zi
• In vederea prevenirii abuzului si neglijentei asupra persoanelor cu dizabilitati
• Pentru a contribui la cresterea unitatii in familie

Trebuie precizat ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata si actualizata, monitorizarea si controlul activitatii de ingrijire si protectie a copiilor cu handicap grav de catre asistentul personal profesionist se fac de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC). Asistentul personal beneficiaza de anumite drepturi, iar pe perioada concediului de odihna, angajatorul are obligatia de a asigura persoanei cu handicap grav un inlocuitor al asistentului personal profesionist, ori gazduirea intr-un centru de tip RESPIRO. Proiectul Centrul de tip RESPIRO pentru copiii cu dizabilitati raspunde cererii profund resimtite a familiilor care doresc si au nevoie de momente de odihna si destindere. Un alt motiv important care stă la baza acestui proiect este criza financiara care a afectat si familiile copiilor cu dizabilitati, astfel incat familiile nu mai fac fata cheltuielilor mari pe care le implica asistarea si ingrijirea permanenta a unei persoane cu dizabilitati la domiciliu. Locatia Centrului RESPIRO: Acest serviciu social integrat intr-un Centru RESPIRO va funcționa intr-o cladire ce urmeaza a fi construita pe un teren din satul Martihaz,  pus la dispozitie de catre Primaria Comunei Madaras, jud. Bihor, suprafata terenului fijnd de 5000 mp, suprafata construita = 1552.51 mp, suprafata desfasurata = 1552.51 mp, iar aprox 3450 mp va fi spatiu destinat locurilor de joaca si a altor tipuri de activitati in aer liber, in cadrul acestui centru. Astfel se va crea capacitatea de intretinere a 20 de cazuri (copii cu dizabilitati) pe luna, adica in jur de 240 copii pe an. Un copil cu dizabilitati va fi cazat in acest Centru 30 de zile/an, unde va primi ingrijire medicala, recuperare fiziologica si psihologica si sprijinirea acestuia de a ajunge sa se integreze in societate la un moment dat, plus sa se autoingrijeasca. Centrul RESPIRO va fi dotat cu mobilier si echipamente corespunzatoare desfasurarii acestor tipuri de activitat (paturi, mobilier, echipamente de mobilizare, aparatura medicala, etc.).   Elemente financiare: Suma necesara construirii cladirii este de 1.500.000 euro, plus achizitonarea de aparatura medicala si mobilier se ridica la aprox. 300.000 euro. In vederea obtinerii acestei sume vom derula diferite tipuri de activitati/proiecte/gale/evenimente caritabile, astfel incat sa constientizam populatia din jud. Bihor si nu numai (inclusiv judetele limitrofe si restul tarii) de necesitatea dezvoltarii unui astfel de Centru si beneficiile aduse automat asupra beneficiarilor directi, respectiv indirecti! Impactul pe termen lung al proiectului: Pe termen lung beneficiile acestui centru sunt extrem de utile si cuprinzatoare. Astfel, putem enumera: – mentinerea persoanelor cu dizabilitati in familia biologica – prevenirea institutionalizarii si automat scaderea costurilor din bugetul de stat – responsabilizarea comunitatii cu prvire la problematica sociala – constientizarea si informarea organismelor locale regionale, nationale/a populatiei cu privire la importanta sustinerii persoanelor cu dizabilitati in demersul acestora de adaptare la realitate – sprijinirea procesului de dezinstitutionalizare – cresterea accesibilitatii persoanelor cu handicap si indirect a familiilor acestora la servicii specializae de tip respiro – acordarea de servicii de recuperare corespunzatoare nevoilor evaluate, servicii specializate de ingrijire si asistenta, indrumare, sprijin si consiliere, evaluari, educatie pentru sanatate – demararea unui parteneriat public-privat (este un contract intre sectorul public si cel privat, cu scopul de a indeplini un proiect sau serviciu care traditional este indeplinit de catre sectorul public   Propriu zis, povestea acestui centru incepe cu responsabilitatea sociala a doamnei Lavinia CATRINAR, o femeie puternica, mama iubitoare si OM CURAJOS deopotriva! „Din decembrie 2008 cand am infiintat Asociatia “Piticot”, am cunoscut foarte multe familii cu copii mai multi sau mai putini, care se confrunta cu saracia crunta sau care au un copil cu probleme grave de sanatate. Am vazut suferinta si tristetea pe chipurile acestor parinti si copii, o suferinta care te macina pe tine privind-o. Si, le intinzi mana spre a-i ajuta, dar iti dai seama ca esti mic si neputincios si ca nu reusesti sa-i “scoti” complet din acea stare, sau nu imediat. Nu poti singur, deoarece ai nevoie si de ajutorul celor din jurul tau, de acei oameni carora le “bati la porti”, ii contactezi pe toate canalele disponibile in mileniul pe care il traim, si carora le explici si incerci cu toata fiinta ta sa le arati realitatea cu care se confrunta multi dintre semenii nostri, dar … este foarte greu pentru ca ei n-au vazut cu ochii lor acea realitate, sau n-o inteleg, sau poate multora nu le pasa. Oricum, sunt putini, foarte putini cei carora le pasa intr-adevar… Incercati doar sa va imaginati un parinte, o mamica, care are doi copii, iar unul dintre copii este in scaun cu rotile si nu se poate sustine singurel nici chiar intr-un scaun fara ca sa nu fie sustinut de anumite dispozitive special, care, sincer, va spun costa in jur de 1000 de euro, deci nu oricine isi poate permite asemenea dispozitive. Incercati sa va imaginati in continuare o zi si o noapte din viata acelei mamici. Credeti ca ea isi poate permite sa aiba un job? Credeti ca isi poate permite sa mearga intr-un concediu sau isi poate permite sa se interneze ea insasi in spital ca sa se trateze de o anumita afectiune, sau ca poate iesi la o terasa cu prietenele ei pentru a bea un suc si manca o inghetata??? Ati vazut vreodata vreo mamica care sta la o terasa fiind insotita de copilul ei in scaun cu rotile? Nu cred. Apoi, incercati sa va imaginati ce este in sufletul celuilalt copil al ei care este sanatos, cand vede continuu, zi de zi, ca cea mai mare atentie mamica lui o acorda fratiorului lui care este bolnav. Se simte marginalizat. Simte ca el nu mai conteaza pentru mama lui la fel de mult. Iar astfel, apar problemele la nivel psihic. Probleme atat pentru mama care nu duce o viata de om obisnuit, care sa se poata bucura de viata, cat si pentru celalalt/ceilalati copii sanatosi pe care ii are acea mamica. Si, in cele mai multe cazuri (statistica o spune, nu eu), aceste mamici sunt parinti unici intretinatori, taticii disparand din viata lor. Va rog sa va imaginati in continuare la ce nivel poate sa ajunga starea psihica a acelei mamici. Intr-o altfel de terminologie, am putea sa ne exprimam “varza”. Asa mi-a venit ideea infiintarii unui Centru de tip Respiro dedicat copiilor cu dizabilitati, discutand cu un prieten de-al meu care este un foarte bun psiholog. Existenta unui astfel de centru ar ajuta atat copilul care poate fi lasat pe mainile unor specialisti o perioada de maximum 30 de zile pe an, iar in acest timp i se va oferi si tratament in vederea recuperarii, atat prin metode medicale performante (kinetoterapie, fizioterapie, etc.), cat si terapie ocupationala si incercarea de a-l integra cat mai repede in societate pe acel copil, dar ar ajuta si pe parinti de a avea parte de o perioada de “respiro”, putand in aceasta perioada sa mearga cu ceilalti membri ai familiei intr-un concediu, sa acorde mai multa atentie si celorlalti copii din familia lor care nu se confrunta cu probleme de sanatate sau sa se poata trata la randul lor daca au nevoie. Si iata, sa aflam ca, de fapt, in Romania, in 2015, exista doar doua centre mici de acest gen. Cum este posibil asa ceva, ma intreb? Ajung, cu tristete, iarasi sa constat cat “ne pasa” de aceste familii. Oare conteaza doar noua sa ne fie bine? Dar daca nu intindem o mana catre cel aflat in nevoie putem spune oare ca am trait cu folos pe acest pamant???? Da, intr-adevar avem nevoie de o suma mare de bani pentru a construi acest Centru, dar impreuna cu colegii mei si voluntarii Asociatiei “Piticot” vom lupta sa-i strangem si sa demonstram lumii ca si romanilor le pasa de semenii lor, ca suntem un popor unit si capabil de realizari marete. Va asteptam si pe voi sa va alaturati noua, sa putem realiza impreuna acest Centru pe care acesti copii impreuna cu asistentii lor maternali il asteapta sa-si deschida portile.” Lavinia CATRINAR, presedinte – Asociatia PITICOT!